Paiele din care sunt făcut sunt cele din fața casei noastre.
E o miriște cumva, ceva viran căreia localnicii îi zic maidanul cu paie. Sunt
acolo paie de secară, de grâu, de animale vechi, de fier ruginit, de porumb, de
lotus, de săpun, de sfoară. Mama a fost nevoită să mă facă din paie întrucât
moașa din sat i-a spus că n-o să aibă în veci copii. Geaba vrăjile cu țigănci
fioroase, geaba tratamentele la Călimănești, Eforie sau așa ceva. De când m-a
instalat în camera mea, casa s-a umplut de un miros plăcut de paie, miros care,
cum aveam să constat mai târziu, n-avea să-mi dispară niciodată. Mă sculam dimineața din patul de paie și mă
spălam pe dinți cu pastă de dinți din paie. Niște paie verzi cu miros de mentă.
Îmi puneam apoi un sacou din paie albastre, deschideam o carte despre rostul
paielor pe pământ, în alimentație, dragoste și de ce nu, război, îmi beam
cafeaua din niște paie de cicoare, și mă duceam la școală. Aici, cei din paie,
ca mine, stăteau în ultima bancă. Eram obligat să fac asta pentru că ușa
deschisă a clasei isca un curent verzui și puteam fi luat pe sus și scos pe
fereastra deschisă. Mie la școală îmi plăceau fetele. Măcar că nu se uitau la
mine, ba chiar râdeau copios când glăsuiam ceva cu zgomot de paie, dar eu le
adoram. Azi așa, mâine așa și-ntr-o zi i-am spus mamei să-mi facă și mie o fată
pe măsura mea, adică din paie. A părut surprinsă, zău așa. Maidanul din fața
casei dispăruse sub fundația unei case cu patru etaje. Bătea și vântul, ridica praful, se auzea un
cor de broaște inexplicabile așa că mama a fost nevoită să importe. Din
Tasmania. A luat apoi ceva clei, pap și pioneze, un băț. A meșterit șase zile
în care n-a mâncat, n-a băut, n-a răspuns la mobil, n-a nimic. A făcut o tipă
subțire în talie, așa cum îmi place, cu părul galben vâlvoi, înaltă și tăcută,
foto. A fost dragoste la prima vedere.
